marți, 26 iulie 2016

La ce rad eu juma' de ora

Ca sa intelegeti gluma, trebuie sa vedeti mai intai varianta adevarata, in engleza,  aflata aici.  Comentariile din franceza quebecoise sunt ilariante, gen "tricou buric", "n-am sutien" sau "maini blegi", dar sa nu va stric poanta...
Ca sa nu mai zic ce amuzante sunt melodiile alese. :))))



vineri, 22 iulie 2016

proiecte: haine, partea I

Am reusit sa termin in sfarsit fusta inceputa cu o luna in urma, exact inainte de a pleca in vacanta spre tarile calde, dar n-am luat-o cu mine, am plecat doar cu 3 haine, mi-a fost lene sa-mi fac bagajul si stiam ca mi-am lasat pe aici cate ceva de imbracat. Noroc ca aproape tot ce mi-am pus in bagaj a fost din bumbac alb sau alb cu ceva, asta m-a ajutat sa nu ma topesc de cald.

Desi ma gandeam ca vara asta o sa croitoresc mai mult, mi-am facut doar o rochie, o bluza si fusta asta. Si lui P o pereche de pantaloni de casa, plus mai multe modificari atat lui cat si mie, la lucruri pe care nu le (mai) imbracam. Cea mai cea a fost sa-i scurtez vreo doua camasi. Cum erau camasi de calitate care-mi placeau mult, mi-a fost frica sa le tai la inceput, de teama sa nu le stric (camasile au formele alea curbe greu de reprodus, apoi trebuie sa ai cusatura la 1mm de margine), dar P mi-a zis ca e convins ca-mi ies perfect si-n plus nu conteaza daca le stric ca el oricum nu le imbraca asa lungi. Au iesit perfect, ce inseamna incurajarea. :)))

Rochia imi place mult, chiar daca in poza arata ciudat si e si necalcata. E dreapta si incretita la umar, urma sa aiba un ruban la umeri care sa faca un nod la partea de sus, peste intretituri, dar nu cred ca-i mai pun. Cade bine pe piept si solduri, e crapata putin pe ambele parti si are doua buzunare mari care depasesc linia de cusatura de pe lateral, prelungindu-se putin spre spate.
Tiparul l-am luat din cartea japoneza, iar materialul e un denim subtire, bleu cu imprimeuri mici albe (un fel de flori stilizate).

Bluza a fost mai mult de incercare, imi place si nu prea, adica ar fi trebuit sa o fac din ceva mai moale ca sa cada, bumbacul asta fiind mai dens ii da un aspect cam rigid. Dar e placuta la imbracat, e bumbac 100% si materialul are dungi fine care nu se vad in poza. Uite acum privind-o ma gandesc ca daca o mai scurtez devine mai sport si o pot imbraca cu pantaloni. Nici nu stiu daca am bagat materialul la apa, poate devine mai moale la spalat.

Dintre toate fusta imi place cel mai mult. E facuta dupa o fusta cumparata dintr-un magazin din Miami si careia-i spun eu fusta cameleon: se schimba in functie de ce "top" pui si ce ai in picioare. E sport, se poate purta cu tricou, dar daca-i pui o bluza de matase si un pantof altfel, poate deveni chic. Cea cumparata e alb cu negru, cu un fel de patrate/carouri, cea facuta e pastelata, cu verde, orange, bej, e din matase, dar ramane la fel de versatila, de-aia am tinut sa fie cu dungi/carouri. Am avut ceva probleme cu fermoarul, am rupt primul ac ca uitasem ca fermoarul se pune cu picior de masina special. Dupa ce am muncit ca un rob si a iesit destul de bine un fermoar semi-ascuns, am realizat ca putea fi mult mai usor. Partea cea mai grea a fost sa fac propriul tipar. Chiar daca am avut modelul fustei in fata si-am facut desenele relativ repede, nu a fost usor cu ordinea de imbinare a bucatilor, mai ales ca are buzunare aparente si dublura. Pana la urma m-am descurcat si arata la o fusta normala. Cred ca-mi mai fac una de toamna/iarna in genul asta, dar uni, un albastru puternic. :)))

Abia astept sa ma lansez in tricot, am deja doua, trei materiale care asteapta de la inceputul verii. Stiu ca nu e usor sa lucrezi tricotul, poate de-aia sunt asa incitata.
Aaaa, si mi-am luat un tipar de scurta de toamna, caut inca un material bestial. Albastru! Va tin la curent!





marți, 12 iulie 2016

pretexte


Nu ma crede cand ii spun ca nu stie sa cumpere pere.

O fi si asta vreo stiinta!

Perele astea sunt atat de tari incat asta seara m-am taiat la deget intr-una din felii.

Te-ai taiat cu o felie de para... apoi se pune pe ras si nu se opreste o jumate de ora.

Imposibil sa te certi in aceste conditii. Si totusi eu vorbesc serios. M-am taiat
intr-o felie de para pentru ca nu stapaneste absolut deloc arta de a cumpara pere.



duminică, 10 iulie 2016

fotbalul si tricolorul

Cand echipa de fotbal a pierdut nu stiu ce meci si-a trebuit sa se intoarca acasa din Franta, au fost insi care-au afirmat pe bune ca "astia si-au batut joc de tricolor".

Asta a fost, trebuie sa recunosc, cea mai buna gluma pe care am auzito in ultimii 26 de ani, 6 luni si 24 de zile.

"Ati tarat tricolorul in mocirla, baaaa, numai asa de-ai dreacului ce sunteti! Am contat pe voi sa aratati lumii ce putem. Toata lumea stie ca suntem frumosi, puternici si geniali, dar nu strica sa ii reamintim din cand in cand. Cand colo voi ati jucat ca cizmele, 'reati ai dracului sa fiti!





vineri, 8 iulie 2016

ciubuc

P vorbea la un moment dat cu Félix. Félix e cainele, da.
Ce, voua nu vi se intampla sa vorbiti cu cainele? Asta pentru ca nu aveti caine, daca ati avea ati vedea ca e imposibil sa nu-i vorbesti cainelui tau.

Deci ii spunea el asa, undeva pe la mijlocul discutiei... discutia era cu mine, evident, ca totusi n-a ajuns atat de departe cu Félix incat sa poarte o dicutie coerenta: Mai Félix, o sa ajungem sa-i dam lui Madame (asta sunt eu, v-ati prins) cate-o atentie sa ne mai faca si noua o ciorba. De ce atentie, o sa ma intrebi? Pai n-ai auzit ca asa se procedeaza in ro, nu dai nimic, nu ai ciorba, that's it!

Félix il privea cu ochi mari si se gandea deja cati bani are la pusculita, dar fiind faptul ca adora ciorbele facute de mine si pana termin cu treburile astea si apoi cu sentimentul de vacanta, e mult...


PS- F...ck ciorba,vivat costumul de baie si abdomenul plat, atunci cand ti se lipeste burta de spate, vorba lu' tata. Ce vina am eu daca tata ma trimitea sa ma distrez, iar el pregatea ciorba?
Am zis eu ca sunt Lina gospodina, dar am uitat sa va spun ca doar "part time" si mai ales iarna.

Hai s-aveti vant in vele si de mancat cat sa va hraniti, ca n-o sa va ingrasati taman in vacanta? :))) Si daca nu (mai) aveti vacanta, luati-va liber de la activitatile de rutina macar pentru cateva zile si instalati sentimentul de vacanta, vara e scurta!


duminică, 3 iulie 2016

ANDRII POPA CEL VOINIC

Maine ma duc la o actiune a carei initiatoare sunt impreuna cu o alta tanti de la noi din urbe si care are ca scop salvarea/oficializarea unui parc canin din orasel. Eu nu prea ma duc cu Félix in acel parc, de fapt am fost doar de vreo doua ori, din simplul motiv ca lui Félix nu-i place sa se joace cu alti caini, adica ii place compania celor mai multi dintre ei, dar pe cei care nu-i plac trebuie sa-i ocolim, pentru ca le spune verde-n fata ce crede despre ei. Seamana cu ma-sa, se pare, pana si P e de acord. :)))

Insa nu conteaza ca ma duc sau nu, conteaza ca as putea sa ma duc maine sau peste 5 ani si ca mi se pare absurd sa le iei oamenilor un parc pe care-l folosesc de 40 de ani ca si parc canin, chiar daca vocatia-i n-a fost niciodata oficializata. Uite ca e timpul s-o oficializam acum, am declarat cativa inimosi, atunci cand primaria a propus un proiect de reamenajare a imensului spatiu verde din zona respectiva, care cuprinde pe langa o baza sportiva proaspat renovata cu terenuri de fotbal, tenis, piscina interioara si acest parc canin, niste terenuri de "pétanque" / "boulingrin" (hi, hi), gradina comunitara, un parc pentru oameni si un teren mare de golf.

In baza aia sportiva tocmai s-au bagat cateva milioane din buzunarul nostru al tuturor si culmea tupeului au decis sa inchida taman parcul canin pe motiv ca "cainii latra" (de-aia nu putea caravana sa treaca) si ca o amenajare ar costa prea mult (asta zic unii vecini carcotasi neiubitori de caini).
Le-am explicat pe grupul de discutie de ce nu au dreptate, casele cele mai apropiate sunt la cateva sute de metri si o reamenajare ar presupune doar un gard, cel existent e cam cazut si exista deja apa trasa, ba exista si piscine din plastic pe care oamenii le aduc vara pentru scaldatoarea cainilor. Mai mult decat atat, oamenii au adus scaune si mese si au plantat arbori de-a lungul anilor, unii dintre acestia in memoria cainilor lor morti. Acest loc e o oaza de buna dispozitie, un loc de intalnire nu numai pentru caini dar si pentru oameni, sunt pensionari care nu mai au catei dar vin acolo sa (re)intalneasca cunoscuti, oameni sau caini.

Asa am decis cativa sa ne batem cu primaria pana la ultima suflare, ca doar ma stiti contestatara. Drept urmare am fost la o intalnire cu consilierii de la primarie care erau acolo sa discute diverse, aici sunt destul de transparente lucrurile, doar ca ii lasa sa voteze initial pe toti neavenitii care n-ar trebui sa aiba acest drept. Cu ce drept imi voteaza mie parcul unul care se ocupa de jucat fotbal? Ce eu ii votez terenul lui de fotbal sau sala lui de sport de milioane? Cum de are tupeu ca dupa ce i s-a renovat sa vrea sa-mi inchida mie parcul pe motiv ca e scumpa amenajarea?


Asa am aflat ca toata povestea a inceput de la un "gura multa" de avocat care locuieste relativ aproape de parc si care ar vrea ca in spatele curtii lui sa-si "traga" un spatiu verde privat dar public (platit de fraieri ca mine si folosit de "jmecheri" ca el, adica) de cateva sute de metri, drept care se opune oricarui proiect propus, iar "fraierii" inghit galusca. Lasa coane ca-tz demonstrez eu ca strigatura s-a inventat in alta parte decat la tine-n batatura, afla ca la unii face parte din folclor.

La intalnirea cu consilierii m-am prezentat politicos si i-am intrebat direct, pe fiecare in parte care e parerea lor despre parc si cum voteaza (vor vota la sfarsit si ei si primarul, votul fiecaruia contand pentru 1). Cam toti cu care am vorbit mi s-au parut a fi pro parc (pareau oameni normali la cap), doar unul mi-a facut impresia ca va vota impotriva, mi-a explicat ceva cu "nevasta-mea se teme de caini", altceva mai inteligent n-a gasit sa-mi spuna. Am realizat la sfarsit ca asta e chiar consilierul meu (din zona mea), e bine sa stiu sa-l tai de pe lista la alegerile viitoare, ce drac' sa caute acolo unul care nu poa' sa explice logic de ce voteaza pro sau contra unui proiect?

Asadar am facut o petitie care are deja vreo 300 de semnaturi, maine ne ducem in centrul orasului cu cateii sa impartim hartii si sa stam de vorba cu oamenii pentru a strange si mai multe. Am decis sa purtam si noi si cainii pancarte/insemne cu salvati parcul. Suntem cativa deocamdata.

Mda, maine imi pictez fata si ies la lupta, abia astept sa sar la gatul vreunuia care-mi spune ca un gard de sarma e o investitie scumpa, pe cand sala de sport unde-si taraste fi'su picioarele doar pentru ca-l impinge tac'su de la spate, plus piscina si nu mai stiu ce altceva care au costat 4 milioane sunt chestiuni normale. Daca ma vedeti maine seara cu rosu pe fata, sa stiti ca nu e de la pictura, ci de la sensul direct al versurilor "si-are-un murg de patru ani, care musca din dusmani, care musca din dujmani!"
Sau poate o sa fac cum mi-a sugerat France (hihihi, incearca biata de ea), sa nu fiu caustica? Dar acida pot sa fiu? Clorhidrica?

PS- cand l-am cunoscut pe primar (care mi s-a parut chiar simpatic, deh, inginer, pragmatic), mi-a zis ca daca am vreo sugestie de proiect sa o scriu nu stiu unde. Lasa domne maculatura, zic, eu iti spun aici intre 6 ochi: proiectul meu si-al multora se numeste parcul canin ala de nu prea vreti sa-l faceti si care costa a suta parte din toate proiectele astea de le-ati pus frumos pe monitoare ca sa ne ia ochii. A ras.
Pai da, am zis, daca tinem cont ca orasul nostru a fost pionier in ceea ce priveste parcurile de caini din zona acum zeci de ani si ca azi le inchidem, inseamna sa acceptam ca nu mai suntem ce-am fost. Si poate ca nici nu mai suntem ce-am fost, domnule, si atunci asta meritam ca oras! (zise ea venita din fundul romaniei sa-i dea peste nas unui canadian). Da' uneori chiar de unul venit din fundul gradinii si care spune ceea ce altii n-au curaj e nevoie.

 I met my love by the gas works wall 
 Dreamed a dream by the old canal
 Kissed a girl by the factory wall
 Dirty old town, Dirty old town...

marți, 28 iunie 2016

drepturi de neautor

vindem vise,
vindem sentimente la bursa
si nume.
mai ales pe acelea care se vand

vindem produse
si subproduse
si mai ales subsubproduse
si vorbe,
adica tot ce e vandabil.
expusa marfa pe taraba ni-i,
ca o carne.

vindem mult si ieftin,
asa incat o sa fie o inflatie
de vei cumpara pe nimic
orice idee.
a oricui.


v